Între mine și cina la germani, adică Abendbrot nu a fost dragoste la prima vedere. În primii ani, a fost unul dintre lucrurile cărora eu m-am împotrivit mult și am încercat să păstrez obiceiurile de acasă. Ca un om care a mâncat primii 26 de ani din viață de 2-3 ori pe zi mâncare caldă, această schimbare bruscă nu era acceptabilă pentru mine. Din fericire, orice obicei se dezvață și dacă nu te mai uiți permanent la tradițiile și obiceiurile culturii noi prin ochelarii „Dar la noi era/este mai bine.”, ai șansă să înveți unele chestii noi, minunate. Acum, după zece ani în Germania și doi copii, Abendbrot în stil german este o binecuvântare. Este o cină simplă care face ziua și în final viața mai ușoară. În mod tradițional, în multe familii germane se mănânca ceva rece la cină, pâine cu salam și cașcaval. Se mai adaugă și unele legume proaspete. Nu, nu salată, că aia necesită vreo câteva minute în plus pregătire, dar doar legume feliate. La noi mai este și pește sau Frischkäse (tr. cremă de brânză), pe care o găsești aici cu foarte multe arome, de la cea clasică cu verdeață până la cea cu nuci și sfeclă roșie.

Se zice că tradiția cu Abendbrot a început prin 1920, după industrializare, când muncitorii din fabrici mâncau o masă caldă la lucru și seara pregăteau o cină simplă rece. Eu am altă teorie. Cred că Abendbrot la germani a fost inventată de o femeie creativă și genială, mai exact de o mamă. Îmi imaginez scena:

Într-o seară, o întreabă copiii pe mamă, ca de obicei: „Mama, was gibt´s heute zum Abendessen?” (tr. Mama, dar ce avem azi la cină?) Mama tresare la această întrebare și după o zi de lucru în fabrică sau pe câmp, sau acasă după ce a spălat tone de rufe, îngrijit animalele și cusut toți ciorapii rupți, zice: „Brot, mein Schatz, Brot.” (tr. Pâine, comoara mea, pâine.). Ia și taie o pâine mare felii și le dă la toți câte o felie. Copiii au mâncat obosiți și fericiți felia de pâine și au mers la culcare, la ora 20:00, ca de obicei (știu că sună fantastic, dar este fantezia mea). Mama a șters fârâmiturile de pe masă, a vrut să spele ca de obicei vesela, dar a văzut că nu e nimic de spălat și a mers și ea mulțumită la culcare.

Mama aceasta era o femeie înțeleaptă și a văzut că chestia aceasta a funcționat, a recunoscut aici potențialul și, din fericire pentru următoarele generații de mame, a lăsat această ușiță deschisă. A doua seară, aceeași întrebare, același răspuns. Mama s-a mai uitat prin frigider ce mai era și a mai pus pe masă niște brânză și carne rece. Treptat Abendbrot-ul a fost completat cu salam, cașcaval, un ou fiert din când în când, cine și ce avea prin gospodărie. Mama aceasta știa evident că copii au nevoie de vitamine, pentru ca să crească mari și sănatoși. De aia mai tăia și câteva feliii de morcov, castravete sau ardei, pe care copiii le ronțăiau cu poftă. Cu timpul, odată cu globalizarea și alte chestii cina a devenit mai sofisticată. În unele familii apăruse avocado și ficatul de cod la cină. Dar baza a rămas aceeași: pâinea – de aia se numește Abendbrot – pâinea de seară. Pâinea la germani este ceva sacru, special. Ei nu au doar pâine albă și neagră (adică cu făină integrală, dar așa îi ziceam noi cu vreo 10 ani în urmă în Moldova). Aici este Weißbrot (pâine albă), Vollkornbrot (pâine cu făină integrală), Kartoffelbrot (pâine cu cartofi), Zwiebelbrot (pâine cu ceapă), Walnussbrot (pâine cu nuci), Wurzelbrot (pâine cu rădăcinoase), Buchweizenbrot (pâine cu hrișcă) și multe alte feluri de pâine, cu cele mai interesante combinații posibile.

Happy end.

În cuplurile formate din doi oameni care au crescut în culturi diferite, se ciocnesc două lumi diferite. Obiceiurile alimentare și toate aspectele ce țin de mâncare se cutremură și se împletesc cu timpul între ele. Deși sceptică inițial, am acceptat acum Abendbrot-ul și mă bucur că nu există așteptarea să stea mâcarea aburindă pe masă proaspăt gătită la cină. Aceasta nu înseamnă că la noi nu se mai mănâncă deloc cald seara. Sufletul meu de moldoveancă devine mai ales în perioada rece a anului nostalgic și mai gătesc ceva rapid și cald, de obiei la cuptor. În acest caz, îi întreb pe ceilalți membrii ai familiei dacă vor cină caldă sau rece. Dacă nimeni nu vrea cartofi copți cu pește, tot e în regulă. Avem pâine. ❤

Fetița mea întreabă uneori: „Mama, machst du heute was besorders zum Abendessen?” (tr. Mama, faci azi ceva special la cină?) „Nein, wir essen heute Brot.” (tr. Nu, azi mâncăm pâine.) – zic eu. „Ah, nur normales Abendbrot…” (tr. Ah, doar cină normală…) – zice ea. Da, azi o cină normală și simplă.