Recent am demisionat de la jobul meu, unde am lucrat cinci ani, inclusiv pauza pentru concediu de îngrijire a copilului. Am decis să iau o pauză de la activitatea profesională și să am mai mult timp pentru copii și energie pentru toate provocările vieții care ne așteaptă după colț. A fost o decizie grea, deoarece de la un job care nu îți place și un angajator nu foarte bun, se pleacă ușor și fără îndoieli. Eu am avut și așa situații, unde o clipă nu am ezitat și nu m-am uitat înapoi după ce am luat decizia să demisionez.

De data aceasta a fost însă altfel, mai dificil și aceasta e bine, pentru că eu am avut o experiență de muncă minunată în această firmă, unde am învațat foarte mult de la echipa noastră întru-un domeniu nou pentru mine, de fapt în două domenii noi – managementul proiectului și technologiile informațiionale. A fost al treilea post de muncă în Germania și vreau aici să menționez câteva aspecte importante pentru mine, pe care le apreciez mult la fostul meu angajator și le-aș căuta la viitorul job, în Germania sau oriunde m-aș afla.

În Republica Moldova eu am studiat administrație publică și în Germania am făcut masterul în studii în pace și conflicte în Magdeburg. După studii am rămas în Magdeburg și căutarea unui loc de muncă în domeniu a fost o experiență foarte neplăcută, lungă, anevoioasă și la limita disperării. Primul serviciu după studii a fost un contract de muncă limitat, pentru zece luni într-o instituție publică din Germania. De acolo pot să povestesc despre un loc de unde pleci cu ușurință și fără regrete. 😊

Să revenim la ultimul meu job, pe care l-am primit după concediu de îngrijire a primului copil. Am fost angajată ca asistentă de proiect într-o firma IT (tehnologii informaționale). După al doilea concediu de îngrijirea a copilului am fost promovată pentru o funcție nouă și ultimele nouă luni am fost manager de proiect în aceeași firmă.

Ce oferă un angajator bun în Germania în opinia mea?

Einarbeitung – perioada de acomodare sau integrare în firmă și echipă este foarte importantă. Aici ai oportunitatea să vezi dacă jobul ți se potrivește, dacă tu te potrivești pentru job și dacă te integrezi în echipă. În firma unde am lucrat eu, primele șase luni se consideră perioada de acomodare (care coincidea la noi și cu perioada de probă stipulată în contractul de muncă). În această perioadă noii angajați primesc foarte multă susținere, pentru a învăța cât mai mult și mai ușor și a se integra în echipă. În primul rând, fiecare angajat primește toată technica necesară pentru lucru (laptop, căști, maus, telefon de serviciu), i se oferă acces la toate sursele de informare și documentare disponibile în cadrul firmei, primește susținere de la echipă indiferent dacă are o întrebare cum se folosește mașina de cafea (care face o cafea delicioasă, dar e prea sofisticată și pe mine mă intimidează 😊- să înțelegeți – acolo îți macini singur proaspăt boabele de cafea și apoi prepari cafeaua, dar nu apeși banal un buton.) Noi glumeam, că oricine din firma ar putea lucra cu ușurință barista.

Eu am început să lucrez în această firmă în ianuarie 2021, deci în plină pandemie, când birourile erau pustii. În primele săptămâni am fost zilnic în birou cu persoana care era responabilă pentru transmiterea tuturor informațiilor necesare, pentru ca eu să-mi pot îndeplini ulterior sarcinile bine. Aceasta perioadă de acomodare a inclus multe teme: de la Excel, Outlook, programe de managementul proiectului, ce înseamnă SAP, ce servicii și soluții oferă firma până la cine mă adresez eu când avem nevoie de ceai în bucătarie. Asta a fost wow. A fost multă informație și eu deseori m-am întrebat ce fac eu aici. În același timp, a fost așa de bine organizat și am avut atâta susținere că după doi ani eu știam sigur ce fac eu acolo, ce imapct are asta, ce s-a îmbunătațit între timp și majoritatea sarcinilor erau deja o rutină bine cunoscută. Doar mașina de cafea încă mă intimida, dar aceasta nu s-a schimabt nici după cini ani. Bine că eu beau de obicei ceai, ceai negru Earl Grey, pe care îl găseai gratis la noi în bucătărie.

Mentorat – o ofertă adițională în perioada de acomodare este programul de mentorat pe care îl oferea firma. Acesta era freiwilig, adică opțional, doar dacă vroiai să participi. Eu am profitat de aceasta oportunitate și mă bucur mult că am făcut-o. Acest program se axează mai mult pe integrarea ta în firmă, în echipă, pe succesele și provocările pe care tu le ai la început. Conversațiile dintre mentor și mentee în cadrul acestui program sunt confidențiale, dacă tu îți dorești aceasta. Ceea ce discuți cu mentorul tău, rămăne între voi și voi căutați soluții împreună când ceva nu merge bine sau ai alte așteptări, noi idei pe care nu știi cum să le prezinți în firmă. Mentorii au diferite metode, exerciții, care te ajută să te integrezi mai ușor sau pur și simplu sunt acolo cu un sfat, când tu nu știi cum mai departe.

Fehlerkultur – acestea este sigur preferata mea, care a fost și este o mare provocare pentru mine. Politica firmei unde am lucrat eu este referior la acest aspect clară – greșelile sunt parte din procesul de învățare, sunt accepate și nu arată nimeni cu degetul sau încercuiește cu roșu ceea ce ai făcut tu greșit. Cine greșește, învață și încearcă ceva nou. Cred că important este să nu faci mereu aceeași greșeală, care poate fi corectată prin exercițiu, informare sau mai multă atenție. În rest – Viel Spaß! (Distracție plăcută!).

De ce a fost greu pentru mine să mă obișnuiesc și să trăiesc această cultură? În mediul din care vin eu, presupun ca și în majoriteatea societăților postsovietice, nu există Fehlertoleranz (tolerarea greșelilor) – nici la copii, nici la maturi. Am crescut cu ideea că greșelile sunt ceva rău, rușinos și inacceptabil. Copiii buni și angajații buni nu fac greșeli. Dacă făceam greșeli la școală, ele erau încercuite cu pix roșu, pentru a accentua greutatea lor și sunt pedepsite de profesori, părinți, și mai târziu de către angajatori. Presupun că așa cresc oameni cu mușchiul curajului foarte slab dezvoltat, care nu aleg drumul mai puțin bătătorit, dar merg pe calea care pare mai sigură. Se poate și altfel. Am văzut aceasta la noi în firmă. Văd aceasta la fetița mea, care este în clasa întâi. La ei, profesoara marchează greșelile cu un „x” cu același pix cu care a făcut un „v” pentru sarcinele care au fost rezolvate corect. Lipește apoi o foiță la pagina respectivă și le spune copiiilor să o corecteze până săptămâna viitore. Așa simpu și fără tam-tam.

Teamevents – la noi firma era destul de mică, între 25-30 angajați. Presupun că acest fapt a contribuit la formarea unei echipe prietenoase, unite, disponibilă să ofere ajutor și dornică să petreacă timp împreună, chiar și în afara orelor de muncă. Pe parcursul anului erau organizate mai multe evenimente, la care erau invitați toți să participe și unele dintre ele erau considerate timp de muncă. Cel mai faimos eveniment era probabil die Weihnachtswanderung (drumeția de Crăciun). Aceasta era o zi liberă pentru toți angajații, pentru o drumeție. Transportul și masa erau asigurate de angajator. Se mai organiza anual un eveniment pentru echipe mai mici – aici echipa putea decide în baza unui anumit buget ce vrea să facă: cina îm oraș, tur cu barca, minigolf, film, seară cu cocktaili-uri, Escape Room sau alte idei creative. Weihnachsfeier (petrecerea de Crăciun) și Sommerfest (festivalul de vară) – acestea sunt evenimente standart la majoritatea firmelor din Germania. La noi se mai organizau regulat Spieleabend (seară cu jocuri de societate) sau dacă cineva a făcut o călătorie mai deosibită de ex. pelerinaj pe Camino del Santiago sau o vacanță în Australia, atunci invită toți colegii la o seară relaxată în birou și povestesc despre experiența lor. Apropo pelerinaj, acest coleg a primit 3 luni libere (fără salariu) pentru a face această călătorie. Uite așa flexbilitate.

Benefits – acestea sunt anumite beneficii pe care angajatorul le oferă, pentru a spori mulțumirea angajaților și a-i reține la el. Firma în care am lucrat eu nu se compară cu giganții care au bugete extraordinare pentru aceste beneficii, dar eu cred că e fain că ele există la noi în această formă. Aici sunt unele din ele: Jobticket (reducere la abonament pentru transportul public), reduceri la diferite abonamente pentru sport, betriebliche Altersvorsorge – un tip de asigurare adițională după vârsta de pensionare la care angajatorul contribuia cu o anumită sumă, ceaiul preferat și cafea gratuit în birou, posibilitatea de a lucra home-office (eu eram doar o zi pe săptămână în birou, ceea ce era pentru mine foarte important cu doi copii și toate chestiile organizatorice în viața cu copii), flexibilitatea programului de lucru (puteai începe lucru la ora șase și să mai trimiți un e-mail la ora 22:00 când toți dorm). Important era să fii disciplinat cu ședințele și evident orele de muncă trebuiau să fie conforme cu prevederile din legislație.

Sunt sigură că în Germania sunt companii care au valori și programe similare, unele mai sofisticate și mai bune, precum și companii unde nici unul din aspectele menționate mai sus nu se regăsește. Pentru mine însă sunt standartele după care analizez un potențial angajator și știu unde sunt șanse mari să fiu bine, să mă dezvolt personal și profesional și să transform energia mea și abilitățile mele în valoare pentru companie. Contractul de muncă este o înțelegere în care ambele părți pot și trebuie să câștige ceva.